Elemente de bază
- Onegaishimasu – Te rog învață-mă / antrenează-te cu mine
- Arigato gozaimashita – Mulțumesc (pentru o acțiune deja încheiată) – se spune la finalul antrenamentului
Comenzi de bază
- Hajime – începe
- Yame – oprește-te
- Rei – înclină-te (salutul)
- Kamae-te – ia poziția chudan-kamae
- Osame-to – din kamae ajungi în sonkyo și te întorci cu shinai-ul în mîna stîngă.
Numerele
Ichi – 1, Ni – 2, San – 3, Shi/Yon – 4, Go – 5, Roku – 6, Shichi/Nana – 7, Hachi – 8, Ku – 9, Ju - 10
Ni-ju – 20, Go-ju – 50, Go-ju-roku – 56, Hyaku – 100
Suburi – încălzirea
- Joge-buri – tăieturile verticale mari care se termină cu vîrful shinai-ului (kensen = vîrful sabiei) la nivelul genunchiului
- Naname-buri – tăieturile diagonale mari (în dreapta și în stînga) care se termină cu vîrful shinai-ului la nivelul genunchiului
- Zenshin kotae men – tăieturi verticale mari la nivelul capului
- Zenshin kotae sayu-men – tăieturi diagonale (în dreapta și în stînga) la nivelul capului
- Sayu-men with Hiraki-ashi – tăieturi diagonale (în dreapta și în stînga) la nivelul capului cu deplasare oblică (la 45 de grade în dreapt, 45 de grade în stînga).
- Haya-suburi – încălzire rapidă, cu lovituri mari la nivelul capului în timpul mișcărilor rapide înainte-înapoi
La începutul și finalul antrenamentului
- Seiretsu – alinierea
- Chakuza – așezarea în seiza
- Shisei o tadashite – luarea unei posturi corecte (de exemplu: spatele drept)
- Mokuso – meditație, stabilirea posturii, respirației, stării de spiri potrivite
- Yame – stop
- Shomen-ni-rei – înclină-te spre kamiza
- Otagai-ni-rei – înclină-te spre partener / oponent
- Men-tsuke – pune pe cap men-ul
- Kote-Men-tsuke - pune kote-urile pe mîini și men-ul pe cap
- Kote-Men-o-tore – dă jos kote-urile și men-ul
Kihon – fundamentele
- Kirikaeshi – tehnica care combină lovituri pe men (în centrul, pe dreapta și pe stînga acestuia) continuu
- Men-uchi, Kote-uchi, Kote-men-uchi, Do-uchi, Kote-do-uchi – loviturile date pe men, kote, do-ul partenerului (care este denumit motodachi).
- Uchikomi – este o modalitate de antrenament în care cineva învață tehnicile de bază lovind ceea ce îi arată motodachi (men, kote, do, etc).
Waza – Technicile pot fi clasificate în două tipuri Shikake-waza și Oji-waza.
- Shikake înseamnă provocare, iar tehnica a fost denumită Shikake-waza datorită elementelor ofensive precum debana, hiki și harai waza.
- Oji înseamnă a răspunde, iar Oji-waza vine de la tehnicile defensive și contra-atac precum suriage, kaeshi și nuki waza.
- Debana-waza este o tehnică în care cineva lovește în momentul în care oponentul e pe cale să lovească sau să atace (de exemplu debana-men, debana-kote).
- Hiki-waza este o tehnică în care se lovește pe retragere, în situații precum tsuba-zerai, unde oponentul este foarte aproape (de exemplu hiki-men, hiki-kote, hiki-do).
- Harai-waza este o tehnică folosită atunci cînd oponentul se află în kamae sau într-o poziție defensivă și nu există oportunitate de atac. Tehnica înseamnă atacul după îndepărtarea shinai-ului oponnetului și spargerea poziției acestuia.
- Suriage-waza este o tehnică de a devia shinai-ul oponentului în timp ce lovește în dreapta sau stînga și apoi lovirea cu shinai-ul atunci cînd shinai-ul sau poziția oponentului au fost scoase din echilibru.
- Kaeshi-waza este răspunsul la lovitura oponentului prin pararea shinai-ului acestuia cu shinai-ul propriu și contraatacul într-o zonă care nu este apărtată.
- Nuki-waza este o tehnică prin care se evită atacul oponentului făcîndu-l să lovească în aer, apoi urmează contraatacul atunci cînd waza (tehnica) sau mișcarea oponentului ajunge la sfîrșit.
Jigeiko este metoda prin care practicantul își pune în aplicare tehnicile, își disciplinează mintea și face efortul de a-și depăși punctele slabe.
Kakarigeiko este practica prin atac în care practicantul continuă să atace motodachi (oponentul) cu toată waza fără să se mai gîndească că poate fi evitat sau lovit.
Kata este exercițiul cu partenerul folosind săbiile de lemn. Uchidachi, profesorul, este persoana care inițiază mișcarea cu scopul de a-l învăța pe elev (shidachi) principiile tehnicii (waza). Sînt 7 kata (Ippon-me, Nihon-me, Sanbon-me, Yohon-me, Gohon-me, Roppon-me, Nanahon-me) cu bokken (sabia lungă) și 3 kata (Kodachi Ippon-me, Kodachi Nihon-me, Kodachi Sanbon-me) cu kodachi (sabia scurtă).
Shiai este meciul între practicanți sau echipele de practicanți.
San-bon-shobu este meciul în care se decide cîștigător cel care face două puncte din trei. Atunci cînd se întîmplă asta al treilea punct nu mai este contestat. Atunci cînd unul dintre practicanți termină meciul cu un singur punct cîștigat, iar celălalt nu are nici un punct, primul este considerat cîștigător.
Shinpan – arbitru. De obicei sînt 3 arbitri la fiecare meci.
Shiai-jo – terenul pe care se luptă.
Wakare – separarea celor doi participanți de la contactul tsuba pe tsuba (garda shinai-ului) pînă la poziția issoku-itto-no-maai.
Meciul se continuă la comanda “hajime”.
Hansoku – act interzis (de exemplu părăsirea terenului, scăparea shinai-ului).
Encho – extensie. Este stabilită de shushin (șeful arbitrilor) – acesta poate extinde un meci dacă cîștigătorul nu a fost stabilit în timpul regulamentar.
Gogi – suspendarea temporară a meciului și realizarea unei conferințe între arbitri la centrul terenului.
Hikiwake - egalitate
Men/kote/do/tsuki ari – strigăt scos de șeful arbitrilor atunci cînd se lovește corect men / kote / do / tsuki.
Nihon-me – strigăt scos de șeful arbitrilor pentru continuarea meciului după ce a fost înscris primul punct.
Shobu – strigăt scos de șeful arbitrilor pentru continuarea meciului după ce fiecare partcipant au cîștigat cîte un punct.
Shobu-ari – strigăt scos de șeful arbitrilor pentru a anunța victoria și sfîrșitul meciului.
Alți termeni
- Ashi-sabaki – mersul (adică ayumi ashi, okuri ashi, hiraki ashi and tsugi ashi).
- Ayumi-ashi – mișcarea alternativă a tălpilor (ca și mersul obișnuit) prin alunecare
- Okuri-ashi – alunecarea cu talpa dreaptă în față (mersul obișnuit în kendo).
- Hiraki-ashi – pași în lateral folosit pentru a întoarce corpul pe diagonală.
- Tsugi-ashi – piciorul stîng este tras mai aproape de dreptul chiar înainte de a avansa
- Chisai – mic
- Fumikomi – a lovi piciorul din față de podea astfel încît să miști corpul stabil
- Hidari – stînga
- Kamae Posture/Stance. - poziția de chudan-kamae, hidari-jodan, migi-jodan, hasso, waki-gamae, gedan
- Kiai – vocalizarea stării de spirit, înseamnă energia spiritului
- Ki-ken-tai-ichi - Ki se referă la spirit, ken (sabia) se referă la shinai, tai se referă la corp. Aceste 3 elemente trebuie coordonate împreună pentru a valida lovitura.
- Maai – distanța dintre oponenți
- Issoku-itto-no-maai – distanța fundamentală din Kendo, aceasta îi permite unui practicant să-și lovească oponentul făcînd un pas în față și să evite lovitura oponentului făcînd un pas în spate.
- Toma – o distanță mai mare decît Issoku-itto-no-maai – este distanța de la care lovitura oponentului nu te mai poate atinge, iar în același timp nu îți mai poți atinge oponentul.
- Chikama – o distanță mai mică decît Issoku-itto-no-maai – este distanța de la care îți poți lovi cu ușurință ponentul, dar și el pe tine.
- Mae – înainte (în față)
- Migi – dreapta
- Motodachi – cel care primește loviturile
- Oki – mare
- Seiza – modul de a sta pe genunchi, pe gambe și pe labele piciorului
- Seme – a prelua inițiativa pentru a micșora distanța dintre tine și oponent cu întreaga atenție.
- Sensei – profesor (de obicei rezervat celor care au cel puțin 6 dan)
- Tai-atari – coliziunea cu oponentul cu surplusul de forță a loviturii
- Tenouchi – folosirea mîinilor în momentul loviturii sau a răspunsului la lovitura oponentului, inclusiv modul în care e prins shinaiul și balansul dintre cele două mîini
- Ushiro – înapoi
- Zanshin – poziția corpului și starea minții – practicantul trebuie să fie alert și capabil să răspundă instant tot timpul, chiar și după lovitură, oricărui contraatac venit din partea oponentului.
