Echipamentul de kendo
Cei care practică kendo nu pot fi confundaţi: săbiile, uniforma şi armura îi disting faţă de ceilalti practicanţi de arte marţiale. Săbiile sînt de două feluri: bokken (bokkuto) şi shinai. Prima este confecţionată din stejar sau un alt lemn tare şi este întrebuinţată în exerciţiile prestabilite numite kata. Cea de-a doua este compusă din patru şipci de bambus sau din fibră de carbon şi este folosită pentru toate celelalte părţi ale antrenamentului, inclusiv în competiţii. Uniforma este alcătuită din hakama (o pereche de pantaloni foarte largi) şi keikogi. Protecţia este asigurată de o armură numită bogu care are patru elemente: casca (men), protecţia pentru abdomen (do), cea pentru şolduri şi coapse (tare) şi mînuşile groase (kote).
Practica modernă de kendo
În kendo modern există lovituri (sau tăieturi) şi împunsături. Loviturile sînt permise numai în zone bine delimitate, sau datotsu-bui pe încheieturi, cap sau corp, toate acestea fiind protejate de bogu.
[lighbox=images/kendo_lovituri.png] Principalele lovituri şi tăieturi din kendo sînt: osho-men (sau men) - o tăietură verticală care porneşte din creştetul capului şi teoretic se opreşte în dreptul pieptului; hidari-men - o tăietură pe diagonală care porneşte din partea stîngă a capului adversarului; migi-men - o tăietură pe diagonală care porneşte din partea dreaptă a capului adversarului; migi-do - o taietură pe diagonală aplicată din partea dreaptă a trunchiului adversarului; hidari-do - o tăietură pe diagonală aplicată din partea stîngă a trunchiului adversarului; kote - o tăietură a încheieturii drepte; hidari-kote - o tăietură a încheieturii stîngi sau a antebraţului atunci cînd este într-o poziţie ridicată (de exemplu jodan-no-kamae sau jodan, cînd mîinile sînt ridicate deasupra capului) şi tsuki - o lovitură împunsă la baza gîtului. Totuşi, de vreme ce tsuki realizat incorect poate răni gîtul, tehnicile de împungere în practica liberă şi competiţii sînt des permise doar practicanţilor de kendo care au grade de cel puţin 1 dan.
Din momentul în care un kendoka (practicant de kendo) începe să practice în bogu, un antrenament poate include oricare sau toate tipurile de antrenament următoare:
Kiri-kaeshi: lovituri succesive pe partea stîngă şi partea dreaptă a men-ului, stabilirea centrului, distanţei şi tehnicilor corecte în timp ce se construieşte spiritul şi rezistenţa.
Waza-geiko: waza sau tehnica practică în care studentul învaţă să folosească multele tehnici din kendo împreună cu un partener pe care exersează.
Kakari-geiko: parte de antrenament scurtă, intensă în care se atacă constant şi în care se învaţă vigilenţa continuă, capacitatea de a ataca fără a lua în considerare ce tehnică a fost înainte, timp în care se construieşte şi spiritul şi rezistenţa.
Ji-geiko: parte de antrenament fără o direcţie anume în care kendoka are şansa de a încerca tot ce a învăţat pînă atunci împotriva unui adversar.
Gokaku-geiko: antrenamentul între doi practicanţi de kendo de un nivel similar de performanţe.
Hikitate-geiko: antrenamentul în care un kendoka senior îl ghidează pe un începător de-a lungul antrenamentului.
Shiai-geiko: antrenamentul competiţional care ar putea fi de asemenea arbitrat.
Competiţia în kendo
În shiai, adică competiţia, un punct este cîştigat atunci cînd atacul este realizat cu fermitate şi cum se cuvine în punctul ţintă cu ki-ken-tai-ichi, adică spiritul, sabia şi corpul acţionînd ca unul. Asta înseamnă că pentru ca atacul să fie un succes shinai-ul trebuie să lovească ţinta specificată, contactul între shinai şi ţintă trebuie să fie simultan cu contactul dintre piciorul din faţă al atacatorului cu podeaua iar kendoka trebuie să strige ceva prin kiai ceea ce arată un spirit bun. În plus, doar prima treime dinspre vîrf a shinai-ului trebuie să facă contactul cu ţinta iar direcţia mişcării (hasuji) shinai-ului trebuie să fie de asemenea corectă. În cele din urmă, zanshin, sau continuarea conştiinţei de sine, trebuie să fie prezen şi arătat înaintea, în timpul şi după lovitură, atunci cînd practicantul trebuie să fie gata să atace din nou.
Într-un turneu există de obicei trei arbitri, sau shinpan. Fiecare ţine un steguleţ roşu şi un steguleţ alb în cele două mîini. Pentru a semnala un punct arbitru ridică steguleţul corespunzător culorii panglicii purtată de către concurentul care a înscris. În general, trebuie ca cel puţin doi arbitri să cadă de acord pentru ca punctul să fie acordat. Meciul continuă pînă la pronunţarea punctului care a fost înscris.
Primul concurent care a înscris două puncte din trei cîştigă meciul. Dacă limita de timp este atinsă şi doar unul dintre concurenţi are un punct, acel concurent cîştigă.
În cazul unui meci egal există cîteva opţiuni:
Meciul poate fi declarat nul.
Meciul poate fi continuat (encho), iar primul concurent care înscrie un punct cîştigă.
Cîştigătorul poate fi ales printr-o decizie luată de către shinpan (hantei) în care cei trei arbitri votează pe cel pe care îl aleg ei. Aceasta se prin arătarea simultană a steguleţelor.
Gradele de kendo
Dobîndirea tehnicii în kendo este măsurată prin avansul în grad, rang sau nivel. Sistemul de gradare pe kyu şi dan este folosit pentru a evalua performanţele unui practicant de kendo. Nivelurile de dan sînt de la sho-dan (1 dan) la ju-dan (10 dan). De obicei sînt 6 grade mai mici de sho-dan numite kyu. Numărea gradelor kyu este în ordine inversă, ikkyu (1 kyu) fiind gradul imediat sub sho-dan.
În cadrul AJKF (http://www.ronin-do.ro/imagini/fundal.jpg); ">All-Japan Kendo Federation) gradele kyu-dan (9 dan) and ju-dan (10 dan) nu mai sînt acordate. Totuşi, sistemul de acordare a gradelor din cadrul FIK (http://www.ronin-do.ro/imagini/fundal.jpg); ">International Kendo Federation) permite organizaţiilor naţionale de kendo de a stabili comisii speciale pentru a lua în considerare acordarea acestor grade.
Nu există diferenţe vizibile între gradele de kendo, începătorii se pot îmbrăca la fel ca şi yudansha cu grade mari.
Pentru a obţine un rang în kendo există o examinare de promovare. Pentru rangurile de la 6 kyu la 2 kyu procesul diferă de la federaţie la federaţie, poate fi acordat în cadrul dojo-ului depinzînd de federaţia regională. Alte federaţii testează în mod formal aceste grade în faţa unei comisii şi impun restricţii de vîrstă pentru copii. Începînd de la 1 kyu toţi candindaţii la o examinare au de a face cu o comisie de examinatori. O comisie mai mare, mai calificată este alcătuită de obicei pentru a acorda grade dan mai înalte. Examenele de kendo constă de obicei intr-o demonstraţie a îndemînării aplicantului iar pentru anumite grade de dan şi o examinare scrisă. Examenului de kendo pentru hachi-dan (8 dan) este extrem de greu, raportul reuşitelor fiind mai mic de 1 procent.
În general în cadrul examinărilor pînă la 7 dan cei examinaţi execută la început două sesiuni de keiko (antrenament cu partener) în faţa comisiei de examincare. Cei care sînt examinaţi sînt în mod normal grupaţi în funcţie de vîrstă dacă spaţiul este suficient de larg. Dacă cel examinat trece cu succes de keiko atunci ei vor face kata. Testul scris poate fi completate înainte sau în timpul testului. Procesul variază din nou de la federaţie la federaţie.
Federaţia Internaţională de Kendo a stabilit o serie de reglementări pentru examinările de promovare specifice cerinţelor fiecărui rang. Aceste reglementări sînt adoptate de federaţiile membre în IKF. Unele federaţii au stabilit reglementări suplimentare necesare pentru a atinge standardele lor de a promova creşterea şi calitatea kendo-ului.
Reglementările IKF Regulations pentru examinările de promovare
|
Rangul celui examinat |
Standarde de calificare pentru examinare |
|
6-Rokkyu pînă la 2-Nikyu |
Examinare pentru kyu va fi determinată de fiecare organizaţie. |
|
1-Ikkyu |
Nici o perioadă de timp stipulată Meciuri, Kata 1-3 Examinare scrisă |
|
1-Shodan |
3 sau mai multe luni după confirmarea Ikkyu şi vîrsta de 14 ani sau mai mult. Meciuri, Kata 1-5 Examinare scrisă |
|
2-Nidan |
1 an sau mai mulţi după confirmarea Shodan Meciuri, Kata 1-7 Examinare scrisă |
|
3-Sandan |
2 ani sau mai mulţi după confirmarea Nidan Meciuri, Kata 1-7 şi kata cu kodachi 1-3 Examinare scrisă |
|
4-Yondan |
3 ani sau mai mulţi după confirmarea Sandan Meciuri, Kata 1-7 şi kata cu kodachi 1-3 Examinare scrisă |
|
5-Godan |
4 ani sau mai mulţi după confirmarea Yondan Kata 1-7 şi kata cu kodachi 1-3 Examinare scrisă |
|
6-Rokudan |
5 ani sau mai mulţi după confirmarea Godan Kata 1-7 şi kata cu kodachi 1-3 Examinare scrisă |
|
7-Nanadan |
6 ani sau mai mulţi după confirmarea Rokudan Kata 1-7 şi kata cu kodachi 1-3 Examinare scrisă şi arbitraj |
|
8-Hachi-Dan |
10 ani sau mai mulţi după confirmarea Nanadan şi vîrsta de 46 ani sau mai mult. Kata 1-7 şi kata cu kodachi 1-3 Examinare scrisă şi dizertaţie |
Regulamentele IKF pentru examinatorii examenelor de promovare
|
Dan examinat |
Examinatorii |
Numărul |
Criteriile |
|
1 Kyu |
-- |
-- |
-- |
|
1-Shodan |
4-Dan sau mai mult |
5 |
Consimţămîntul a cel puţin 3 examinatori |
|
2-Nidan |
5-Dan sau mai mult |
5 |
Consimţămîntul a cel puţin 3 examinatori |
|
3-Sandan |
5-Dan sau mai mult |
5 |
Consimţămîntul a cel puţin 3 examinatori |
|
4-Dan |
6-Dan sau mai mult |
7 |
Consimţămîntul a cel puţin 5 examinatori |
|
5-Dan |
7-Dan sau mai mult |
7 |
Consimţămîntul a cel puţin 5 examinatori |
|
6-Dan |
7-Dan sau mai mult |
7 |
Consimţămîntul a cel puţin 5 examinatori |
|
7-Dan |
7-Dan sau mai mult |
7 |
Consimţămîntul a cel puţin 5 examinatori |
Kendo Kata
Există 10 nihon kendo kata (formele japoneze de kendo). Ele sînt executate cu săbi de lemn (bokken/bokkuto), kata include tehnici fundamentale de atac şi contra-atac şi au aplicaţii practice utile în kendo în general. Ocazional, săbii adevărate sau săbii cu o margine neascuţită, numite kata-yo sau habiki, pot fi folosite pentru expunerea de kata.
Kata de la 1 la 7 sînt executate de către ambii parteneri cu daitō or tachi (sabia cea lungă) în stilul bokutoh care sînt de aproximativ 102 cm. Kata de la 8 la 10 sînt executate cu unul dintre parteneri folosit un daitō iar celălalt folosind un kodachi sau shoto (sabia cea scurtă) în stilul bokutoh de aproximativ 55 cm. În timpul practicii kata participanţii iau rolul fie uchidachi (profesorului), fie shidachi (elevul). Uchidachi face prima mişcare sau atacul în fiecare kata. Ca parte a rolului său de profesor uchidachi este întotdeauna de partea „pierzătoare”, astfel permiţîndu-i lui shidachi (elevului) să înveţe şi să cîştige încredere.
Nihon kendo kata derivă din şcolile reprezentative de kenjutsu şi tind să fie destul de complicate şi avansate. În unele zone programa antrenamentelor obişnuite nu include nihon kendo kata.
În 2003 apariţia lui Bokuto Ni Yoru Kendo Kihon-waza Keiko-ho, un set de exerciţii de bază folosind bokuto a încercat să umple golul. Această formă de practică este dedicată în primul rînd pentru kendoka de pînă la ni-dan (2 dan), dar este utilă tuturor elevilor de kendo.
