Partea cea mai bună este că nu ne forțăm corzile vocale strigînd de fiecare dată cînd lovim (și lovim de cîteva sute de ori la fiecare antrenament) pentru că strigătul vine din plămîni. Umplerea plămînilor într-o asemenea măsură încît diafragm apasă stomacul în jos (de acolo vine expresia "a respira cu stomacul") și golirea rapidă a plămînilor după aceea produce kiai-ul puternic pe care-l auzi în înregistrarea alăturată.
Unora li s-ar putea să pară ciudat acest lucru dar în eventualitatea pur teoretică a unei lupte reale dacă strigi suficient de puternic la cineva și adversarul se pune pe fugă speriat sau îngrozit nu mai trebuie să lupți cu el și e mai bine decît să-i iei capul cu o lovitură de sabie.
